Gheorghe Balș, un nume adânc înrădăcinat în istoria Basarabiei, reprezintă un exemplu remarcabil de noblețe, filantropie și spirit întreprinzător. Moșia Albineț, locul unde și-a petrecut o mare parte din viață și unde și-a găsit sfârșitul, rămâne un reper istoric de o importanță deosebită. Articolul de față explorează legăturile sale cu această moșie și contribuțiile sale semnificative la comunitate.
Născut în 1805 la Iași, Gheorghe Balș a crescut într-o familie nobilă, fiind fiul lui Alexandru (Alecu) Balș și al Smarandei Sturdza. Studiile sale la „universități străine” au contribuit la formarea unui caracter puternic și a unei minți luminate, pregătite să îmbrățișeze provocările administrative și filantropice.
În 1833, Gheorghe Balș se căsătorește cu Ralu Callimachi, fiica beizadelei Ioan Callimachi și a Roxandrei Moruzi. Cuplul a avut cinci copii: Gheorghe, Ecaterina, Alexandru, Olga și Vladimir, fiecare dintre ei primind o educație de elită. Majoritatea verilor și vacanțelor erau petrecute la moșia preferată a familiei, Albineț, în care Gheorghe Balș a investit sume considerabile.
Moșia Albineț nu era doar o reședință de vară, ci și un centru de activitate economică și socială. Gheorghe Balș a adus multiple îmbunătățiri acestei moșii, transformând-o într-un loc prosper și bine întreținut. Aici s-au născut și au crescut copiii săi, iar moșia a fost martora multor evenimente semnificative din viața lor.
Un aspect definitoriu al vieții lui Gheorghe Balș a fost implicarea sa în acte de caritate. În 1832, când a revenit în Basarabia, a descoperit că veniturile moșiilor Rucșin și Vășcăuți, lăsate prin testament de bunicul său pentru acte de binefacere, erau folosite necorespunzător. Determinat să păstreze onoarea familiei și să îndeplinească voința bunicului său, Balș a luptat pentru a recupera aceste venituri și a le redirecționa către scopuri caritabile.
Cea mai notabilă contribuție filantropică a lui Gheorghe Balș a fost fondarea azilului pentru copii din Chișinău. Această instituție a oferit adăpost și educație pentru numeroși copii nevoiași, iar numele Balș a devenit sinonim cu caritatea și sprijinul comunitar în toată Basarabia. Moștenirea sa filantropică a continuat să influențeze și să inspire generații de basarabeni.
Gheorghe Balș a decedat subit în septembrie 1857, la moșia sa iubită, Albineț. O. Nacco, în scrierile sale de treizeci de ani mai târziu, menționează că moartea lui a fost o pierdere semnificativă pentru țară, subliniind calitățile sale spirituale și intelectuale deosebite. Deși a avut parte de o viață scurtă, contribuțiile sale la dezvoltarea socială și economică a regiunii au rămas de neuitat.
Gheorghe Balș rămâne o figură emblematică în istoria Basarabiei, nu doar prin averea și titlurile sale nobiliare, ci și prin eforturile sale filantropice și legătura profundă cu moșia Albineț. Istoria sa este o mărturie a impactului pe care un singur individ îl poate avea asupra comunității și a importanței de a păstra și respecta moștenirile familiei și ale locului.
Sursa: Filantropii Chișinăului, Gheorghe Balș. Autor Olga Garusova.
