Lazăr Dubinovschi, un nume de marcă în cultura națională și internațională, s-a născut pe 1 mai 1910 în satul Albinețul Vechi, situat în raionul Fălești. Deși unele surse indică orașul Fălești ca locul nașterii sale. Această descoperire oferă comunității locale un motiv suplimentar de mândrie, subliniind legătura profundă a artistului cu regiunea. Dubinovschi, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la arta sculpturală, a fost adesea comparat cu marii maeștri ai artei, fiind supranumit „Da Vinci al Moldovei” în anumite surse de presă. Această comparație evidențiază nu doar impactul său internațional, ci și recunoașterea sa ca artist de talie mondială, capabil să influențeze și să inspire prin lucrările sale remarcabile.
Dubinovschi a început să studieze arta la Academia de Arte Frumoase din București, sub îndrumarea lui Dimitrie Paciurea și Oscar Han, între 1925 și 1930. În 1929, a călătorit la Paris pentru a lucra în atelierul lui Antoine Bourdelle, întorcându-se ulterior la București pentru a-și susține lucrarea de diplomă. După absolvire, s-a întors în orașul Bălți, unde a lucrat ca profesor de desen la Școala secundară particulară până în 1941.
În perioada interbelică, a început să frecventeze saloanele Societății Basarabene de Arte Frumoase și a avut prima sa expoziție în 1939, la Iași. A demonstrat un interes deosebit pentru sculptura portretistică, realizând printre altele portretele profesorilor Al. Philippide și Garabet Ibrăileanu. După cedarea Basarabiei către URSS, s-a prezentat voluntar la NKVD și s-a înrolat în Armata Sovietică, unde a fost angajat ca artist principal la Casa Armatei Roșii din Bălți.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost pe front și, după ce a fost grav rănit, a fost demobilizat în 1943 și evacuat pentru tratament la Spitalul Militar din Irkutsk. A creat acolo ciclul compozițional „Moldova în flăcări”, expus ulterior la Irkutsk. După revenirea în Chișinău, a realizat o serie de portrete, monumente și compoziții sculpturale notabile. Până în 1951, a condus administrația Comisiei Artistice din RSSM.
Între 1951 și 1953, Dubinovschi a fost parte a echipei care a realizat statuia monumentală a lui Stalin pentru Canalul Volga-Don. După întoarcerea la Chișinău, a lucrat la realizarea statuii ecvestre a lui Grigore Kotovski, amplasată în centrul capitalei RSSM în 1954. Această statuie, realizată în colaborare cu sculptori și arhitecți precum K. Kitaika, I. Perșudcev și A. Poseado, s-a inspirat de la celebra statuie ecvestră a condotierului Coleoni, realizată de sculptorul Verrocchio la Veneția.
Începând din 1957, Dubinovschi a creat o galerie de portrete sculpturale ale unor personalități culturale moldovenești, cum ar fi Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Dimitrie Cantemir, Miron Costin și alții, ale căror busturi au fost amplasate în Parcul Pușkin deschis în 1958. Între 1964 și 1972, a îndeplinit funcția de director al Comisiei Experților în Artă din cadrul Ministerului Culturii din RSSM și a realizat un monument al victimelor Holocaustului pentru Muzeul Comunităților Evreiești din România.
Între 1977 și 1982, Dubinovschi a lucrat la compoziția „Requiem”, ultima sa sculptură, dedicată tragediilor Holocaustului, disponibilă în două variante: una la Muzeul Comunităților Evreiești din București și cealaltă la Muzeul Național de Artă din Chișinău. A fost onorat cu numeroase distincții, inclusiv Ordinul „Drapelul Roșu de Muncă”, Ordinul „V.Lenin” și Ordinul „Revoluția din Octombrie”, și a fost ales membru corespondent al Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg și membru de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
În 1963, i s-a conferit titlul de Artist Plastic al Poporului din RSSM. După moartea soției sale, Lilia Dubinovskaia, i-a dedicat un monument funerare deosebit în Cimitirul Central din Chișinău, realizat între 1972 și 1976, care a fost distrus după 1990. Lazăr Dubinovschi a decedat pe 29 noiembrie 1982 în Chișinău și a fost înmormântat alături de soția și părinții săi. Moștenirea sa artistică rămâne un simbol de mândrie pentru Albinețul Vechi și pentru întreaga Moldovă.
