Începuturile Vieții pe Teritoriul Satului Albinețul Vechi

Preistoria și Antichitatea

Istoria satului Albinețul Vechi, situat în raionul Fălești, începe încă din preistorie, fiind marcată de numeroase descoperiri arheologice. În apropierea așezării actuale au fost identificate urmele unor așezări din secolele XII-XIII î.Hr. și din secolul al III-lea î.Hr. Aceste situri arheologice au scos la iveală locuințe și diverse obiecte de piatră, lut și metal, specifice epocilor respective, indicând existența unor comunități stabile.

Descoperirile arheologice sugerează că aceste comunități se ocupau cu agricultura și meșteșugurile, bazându-se pe resursele naturale ale zonei. Existența acestor așezări indică un nivel de organizare socială și economică avansată pentru acea perioadă.

În perioada secolelor II-IV d.Hr., pe teritoriul Albinețului Vechi a fost atestat un sat care a continuat să fie locuit și în perioada post-romană. Urmele de locuințe și obiectele caracteristice epocii descoperite în această zonă reflectă activitățile cotidiene și modul de viață al locuitorilor din acea perioadă. Prezența unor artefacte de lut și metal sugerează existența unor meșteșugari specializați în prelucrarea acestor materiale.

Evul Mediu

În secolele XV-XVI, în aceeași regiune au existat două sate, care ulterior au fost abandonate. Cercetările arheologice au relevat urme de locuințe și obiecte de piatră, lut și metal, reflectând activitățile cotidiene ale locuitorilor din acea perioadă. Abandonarea acestor sate poate fi explicată printr-o serie de factori, inclusiv schimbările climatice, conflictele regionale și migrațiile populației.

La marginea satului Albinețul Vechi se află opt movile funerare, relicve ale nomazilor din stepele asiatice, care au trecut prin această zonă. Aceste movile funerare sunt marturii ale trecerii triburilor nomade și a influențelor lor culturale asupra populațiilor locale.

Prima Atestare Documentară

Prima atestare documentară a satului Albinețul Vechi datează din 14 octombrie 1649, în timpul domniei lui Vasile Lupu. În acea perioadă, satul era cunoscut și sub denumirea de Frigeni-Albinet. Acest document marchează o etapă importantă în evoluția așezării, evidențiind importanța sa în contextul regional.

În timpul războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Frigeni-Albinet era o localitate mare și prosperă. Cu toate acestea, birurile impuse de administrația rusă și prestațiile în folosul armatei au determinat locuitorii să părăsească satul și să se refugieze peste Prut. Aceasta reflectă impactul direct al conflictelor militare și al presiunilor fiscale asupra populației locale.

În 1803, moșia era deținută de boierul Gheorghe Bals, care a decedat în 1857. Satul era renumit pentru viile, grădinile și livezile sale frumoase, demonstrând un nivel ridicat de dezvoltare agricolă. Prosperitatea agricolă a contribuit la stabilitatea economică și socială a comunității.

Secolul XIX

Recensământul din 1835 a înregistrat în satul Frigeni-Albinet 398 de bărbați și 384 de femei, reflectând o comunitate prosperă și echilibrată din punct de vedere demografic. Aceste date demografice oferă o imagine clară a structurii populației și a dimensiunii gospodăriilor din acea perioadă.

Albinețul Nou

Albinețul Nou, sat din comuna Albinețul Vechi, a fost fondat în urma reformei agrare din perioada 1918-1924. Situat pe o vâlcea de dreapta văii râului Albineț (Șovățul Mare), la sud-vest de orașul Fălești, Albinețul Nou s-a dezvoltat ca urmare a politicilor de redistribuire a pământurilor. Coordonatele geografice ale satului sunt 47°34′48″ lat. N, 27°37′17″ long. E, la o altitudine de 118 m față de nivelul mării. În 2004, satul avea 112 gospodării și o populație de 205 locuitori, care a crescut la 241 în 2014. Populația este formată din români, ucraineni și ruși, reflectând diversitatea etnică a regiunii.

Rediul de Sus și Rediul de Jos

Rediul de Sus

Satul Rediul de Sus, aflat sub administrarea comunei Albinețul Vechi, este situat la latitudinea 47.5247 și longitudinea 27.6080, la o altitudine de 80 metri față de nivelul mării. Conform recensământului din anul 2004, populația era de 114 locuitori. Distanța directă până la orașul Fălești este de 12 km, iar până la Chișinău este de 148 km. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1552, indicând o istorie îndelungată și continuă.

Rediul de Jos

Satul Rediul de Jos, de asemenea sub administrarea comunei Albinețul Vechi, este situat la latitudinea 47.5088 și longitudinea 27.6041, la o altitudine de 175 metri față de nivelul mării. Conform recensământului din anul 2004, populația era de 271 locuitori. Distanța directă până la orașul Fălești este de 13 km, iar până la Chișinău este de 148 km. Prima atestare documentară și structura demografică reflectă o localitate stabilă și bine integrată în contextul regional.

Albinețul Vechi

Albinețul Vechi, reședință de comună în raionul Fălești, este situat la sud-vest de orașul Fălești, pe valea râului Albineț (Șovățul Mare). Atestat documentar cu această denumire în anul 1859, satul are coordonatele geografice 47°33′15″ lat. N, 27°38′11″ long. E, la o altitudine de 61 m. Suprafața satului este de 2 km², având 1011 gospodării și o populație de 2183 locuitori în 2004, respectiv 2112 locuitori în 2014. Populația este predominant românească (96,83%), cu mici comunități de ucraineni și ruși.

Biserica Sf. Arhanghel Mihail, construită în secolul XIX, este un reper important al comunității. Comuna Albinețul Vechi include satele Albinețul Nou, Rediul de Jos și Rediul de Sus, reflectând o unitate administrativă și socială complexă.

Concluzie

Istoria satului Albinețul Vechi reflectă o continuitate impresionantă a vieții umane de-a lungul mileniilor. De la așezările preistorice la dezvoltarea medievală și modernă, Albinețul Vechi a fost un martor tăcut al schimbărilor sociale, economice și politice din regiune. Descoperirile arheologice, atestările documentare și dezvoltările ulterioare subliniază importanța acestei localități în contextul istoric al regiunii. Comunitatea a demonstrat o reziliență remarcabilă în fața provocărilor, menținându-și identitatea și valorile de-a lungul timpului.