Istoria gimnaziului
Începuturile
Până la înființarea gimnaziului, în sat nu exista școală, iar populația era complet analfabetă. Deschiderea școlii s-a realizat din inițiativa autorităților, cu sprijinul financiar al sătenilor. Construcția a durat trei ani și a fost finalizată în 1888. Școala era o casă țărănească mare, cu două săli de clasă și o mică cancelarie. Pereții erau din chirpici, iar acoperișul din șindrilă. În lunile de iarnă, copiii se încălzeau la unica sobă ce despărțea cele două săli. Predarea se făcea în limba rusă, ceea ce explică de ce mulți săteni cunoșteau această limbă când Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia în vara anului 1940.
Perioada 1918-1944
În 1918, Basarabia s-a unit benevol cu România, iar schimbarea regimului politic a adus reforme în cultură, educație și agricultură. Programele de învățământ au fost modificate, iar în 1921 s-a introdus învățământul obligatoriu de patru clase. Numărul copiilor din Albineț a crescut, iar cele două săli de clasă nu mai erau suficiente. Primul director după Unire a fost Cebotaru Alexandru Gheorghe, urmat în 1921 de Zemba Alexandru Mihai. Învățătorii din această perioadă includeau pe D-na Pereteatca Vera, soția preotului sătesc, și Botas Vera. Câțiva ani, școala a funcționat în casa directorului Zemba, care avea doi fii: Alexandru, ce a activat mulți ani în domeniul pedagogic, și Leonid, care a devenit candidat în științe filosofice. Cursul de religie era predat de preotul Botoc, originar din satul Bocani. În 1940, acesta s-a refugiat în România, la Târgu Neamț, împreună cu familia.
În 1929, s-a introdus învățământul obligatoriu de șapte ani, dar puțini copii reușeau să-l finalizeze. Examenele de absolvire a cursului gimnazial se susțineau la Fălești, în clădirea unde astăzi se află redacția ziarului raional.
Ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în vara anului 1940 a dus la schimbarea programelor de învățământ și a grafiei. Implementarea completă a metodelor sovietice a fost întreruptă de războiul început în vara anului 1941, iar școala a funcționat doar 2-3 luni pe an, în timpul iernii.
Perioada 1944-1990
În toamna anului 1944, regimul sovietic de ocupație s-a reinstaurat în Basarabia, iar școala din sat s-a redeschis. Ca director a fost numită Besliu Ecaterina, originară din satul Ciuciulea, raionul Glodeni. Școala avea șapte clase, iar sălile de clasă erau amenajate în casa stăpânului morii și în casa lui Uatu. Se învăța în două schimburi. Printre primii învățători din această perioadă au fost Suver Parascovia Ion și Raitman Raisa.
În 1950, Ciobanu Vladimir Gheorghe a fost numit director al școlii medii, funcție pe care a deținut-o timp de 15 ani. Școala a fost completată cu noi cadre didactice, inclusiv originari din sat, precum Munteanu Ecaterina, Munteanu Raisa, Galanton Mihai și Munteanu Nicolae.
La mijlocul anilor ’60, director al școlii a fost numită Cebanu Elena. În 1969, a început construcția clădirii actualului gimnaziu, care a fost dată în exploatare la 1 decembrie 1971. În 1963, s-a introdus învățământul obligatoriu de opt clase, iar din 1972, învățământul de zece clase. O contribuție semnificativă la construcția școlii medii din sat a avut-o Galanton Mihai Tudor, secretar al comitetului de partid din colhozul „B. Glavan”.
În perioada 1971-1989, director al școlii a fost Munteanu Nicolae Ion, iar între 1989 și 2007, Prodan Andrei.
Reorganizări
În 2004, școala medie de cultură generală a fost reorganizată în Liceul Teoretic „Albinețul Vechi”, conform ordinului Ministerului Educației nr. 467 din 19.08.2004, iar director a fost numită Casian Galina. În 2014, instituția a fost reorganizată în Gimnaziul Albinețul Vechi, conform deciziei Consiliului Raional Fălești nr. 03/10 din 25.09.2014.
